Degrabă voi pleca, Pe drumuri neumblate,Să uit,să uit,să uit de ea,Să scap de chinul meu sălbatic.Să mor pentr-un trecut nebun,Alintat în apele iubirii,Să mă prefac-n negrul scrum,Arzând în flacăra uitării.Și vânturat de-un vânt hoinar,Să fiu un veșnic pribegit,Și în neant ca să dispar,Ca să nu tulbur ce-am iubit.(Антон Барбу 2002)
